Medierea dincolo de "economie de stres, timp şi bani",
oferă părților direct implicate următoarele beneficii concrete:
1. Fixarea datei şi a orei la care are loc
şedința de mediere este stabilită de părți în funcție de agenda acestora. În instanță, termenele de judecată sunt impuse
şi nu țin cont de programul părților. Şedința de mediere poate fi
reprogramată în cazul în care părțile solicită acest lucru. O şedință de
mediere poate să fie programată la fel de uşor ca orice alt tip de întâlnire
(de afaceri sau personală).
2. Nu există limită de timp pentru şedința de
mediere, majoritatea medierilor se finalizează după o singură întâlnire, durata medierii putând să
oscileze între câteva zeci de minute şi câteva ore. Medierile se pot solda şi cu înțelegeri
parțiale, situație în care este posibilă programarea unei alte şedințe de mediere la o dată
ulterioară.
3. Părțile, de comun acord, pot alege
mediatorul la care să apeleze. Această facilitate nu există în fața instanței de judecată. Alegerea mediatorului de
către părți măreşte încrederea acestora în obținerea rezultatului dorit.
4. Un prim pas spre soluționarea conflictului
este prezența părților la mediator. Medierea este facultativă, părțile nu pot fi obligate să participe la
mediere. Prezenta părților la mediator denotă dorința acestora de a
încerca variante alternative de soluționare a neînțelegerilor.
5. Sala în care are loc şedința de mediere şi
sala în care se desfăşoară un proces au puține lucruri în comun: problemele părților nu ajung la cunoştința altor
persoane, întrucât medierea este confidențială. În sala de judecată
domneşte formalismul, trebuie respectate anumite reguli procedurale
stricte, cuvântul se ia într-o anumită ordine. La mediere se pune accent pe
voința şi interesul părților. La şedința de mediere este permisă doar
prezența părților şi a persoanelor agreate de acestea.
6. În cadrul unui proces, soluția este impusă
părților de către un judecător după administrarea probatoriului în cauză. Mediatorul nu impune nimic părților, ele având de decis dacă şi în ce condiții este
avantajoasă pentru ele o soluție amiabilă.
7. Medierea este mult mai elegantă decât
clasicul proces. Tocmai de aceea este atât de uzitată peste tot în lume. Satisfacțiile părților în cazul
ajungerii la o înțelegere sunt cu atât mai mari cu cât se datorează
voinței şi implicării lor.
8. Prin mediere se sting conflicte existente,
dar în acelaşi timp se şi preîntâmpină apariția unor alte neînțelegeri. La finalul medierii, părțile îşi strâng
mâna şi pleacă cu mai puține probleme decât aveau anterior. Diferența principală față de
clasicul proces este ca pe tot parcursul medierii părțile comunică. La finalul unui proces, comunicarea
dintre părți dispare fiind înlocuită de o stare conflictuală şi mai
accentuată, întrucât spre deosebire de mediere, în instanță există învinşi
şi învingători.
9. Mediatorul nu judecă părțile şi nu dă
verdicte. Menirea lui este să faciliteze dialogul dintre părți în urma căruia acestea să genereze opțiuni în vederea
soluționării divergențelor existente.
10. Apelând la mediere părțile nu renunță la
justiția clasică. Dacă nu reuşesc să îşi soluționeze prin mediere conflictul, au posibilitatea de a se
adresa instanței de judecată, la fel cum o aveau şi înainte de a apela la
mediere.
Un exemplu concret ca, sunt destui judecatori care cred in mediere
este si acesta de la Bistrita Năsăud si nu oricum, ci afisand cele de mai sus
direct pe portalul instantei tribunalulul. FELICITĂRI !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu