miercuri, 21 mai 2014

Care sunt avantajele custodiei comune ?

1.Accesul la două locuinţe, le permite copiilor să menţină relaţii puternice cu ambii părinţi.
 
Cercetările arată că jumătate din copiii aflaţi în custodie comună își văd părinţii săptămânal, în timp ce doar 1 din 10 copii aflaţi în custodia unuia din părinţi își vede părintele necustodian la fel de des. Când ambii părinţi sunt disponibili, copiii se bucură de darurile unice reprezentate de îndrumarea, disciplina și dragostea fiecărui părinte. Un avantaj suplimentar îl joacă rolul de model pe care tatăl poate să-l alimenteze iar mama să-l îngrijească.
 
2. Copiii sunt în avantaj când părinţii cooperează și nu există altercaţii legale.
 
Când părinţii sunt mulţumiţi de aranjamentul privitor la custodie, există o probabilitate mai mare ca ei să coopereze în celelalte privinţe. Copiii vor fi mai puţin înclinaţi spre manipulare și vor învăţa că neînţelegerile pot fi rezolvate pe cale amiabilă. Studiile arată că cuplurile ce aleg să meargă pe calea necontencioasă a medierii pentru rezolvarea divorţului ajung la un consens care să implice custodia comună mult mai frecvent decât cei ce intră pe calea contencioasă  În cartea numită Casa Mamei, Casa Tatălui, Isolina Riccci scrie: “atunci când copiii sunt liberi să-și iubească ambii părinţi fără a avea sentimentul că-l trădează pe unul din ei, când au acces la ei fără a le fi teamă de a-l pierde pe vreunul din ei, reușesc să-și croiască drum către maturitate, așa cum e prevăzut.” Barbara Hauser, o lucrătoare socială, cu 20 de ani de experienţă în evaluarea părinţilor aflaţi în litigii, scria: “Părinţii nu au idee cât de tare își rănesc copiii când își pun copilul să-l critice pe celălalt părinte.”
 
3. Copiii în custodie comună petrec un timp normal cu ambii părinţi.
 
Când mamele deţin custodia, de obicei aşa-numiţii taţi de duminică își copleșesc copii cu activităţi și daruri prin care încearcă să se revanșeze pentru timpul în care nu au fost cu ei. Acest fapt generează resentimente din partea mamelor ce simt că au rămas cu sarcinile mai puţin plăcute de a impune limite și a da pedepse. Mai mult, mamele cu mai puţini bani, se vor simţi frustrate atunci când nu-și vor permite să fie la fel de generoase.
 
4.Custodia comună descrește sentimentul de respingere și pierdere pe care copilul îl simte adesea atunci când unul din părinţi se mută.
 
Judith Wallerstein ce a realizat cel mai comprehensiv studiu longitudinal asupra impactului pe care îl are divorţul asupra copilului, a descoperit că după 10 ani după divorţ, copiii ce avuseseră acces la ambii părinţi, aparent sufereau mai puţin de sentimente de pierdere, respingere sau încredere scăzută în ei înșiși.
Ca o ironie, lucrătorii sociali ce se ocupau de copiii încredinţaţi unui singur părinte, au descoperit că aceștia își exprimau furia atât în mod direct cât și indirect. Aceștia erau mai retrași, deprimaţi și necomunicativi, și aveau mai multe simptome somatice.
 
5. Copiii aflaţi în custodie comună, pot să aibă și beneficii materiale, deoarece cheltuielile de întreţinere sunt suportate în procent de 75%, spre deosebire de procentul de 45% în cazul custodiei unice.  
 
Articolul complet se poate descărca de aici
www.arpcc.ro

luni, 20 ianuarie 2014

Servicii Juridice Integrate

http://www.mediere-arbitraj.info/

Conceptul nostru de '' servicii juridice integrate '' bazate pe experienţă şi soluţii verificate în practică, asigură investițiile și afacerea !!!!

duminică, 25 august 2013

Reducerea cu 50% a taxelor de timbru pentru cauzele soluționate prin acord de mediere

În mediere, partile fac legea, fara sa incalce legea.
Prin mediere, partile pot decide pentru ele, direct, functie de interesele lor. Partile isi asuma responsabilitatea solutiei si a punerii ei in practica.

Incepand din 29 iunie 2013, odata cu intrarea in vigoare a OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, incuviintarea unui acord de mediere in instanta se taxeaza cu 20 de lei.
Fie ca acordul de mediere este depus instantei de judecata inainte ca disputa sa devina litigiu pentru incuviintare, fie ca acordul de mediere se depune dupa ce conflictul a devenit litigiu pe rolul unei instantei , taxa este aceeasi, adica 1,5% din masa partajabila a unei succesiuni sau a partajului de bunuri comune.

In ceea ce priveste taxele de timbru aferente obiectului conflictului, justitiabilii sunt scutiti de 50% din taxele de timbru care se calculeaza la valoare in conditiile in care se depune direct acordul de mediere pentru a obtine hotararea de expedient.
Nu este foarte clar ce se intampla si cum se procedeaza in situatia in care cauza fiind pe rolul instantei, si avand taxele platite integral, intervine un acord de mediere intre parti.

OUG nr. 80/2013 nu abroga art.63 din Legea nr. 192/2006 care stipuleaza:
(2) Odata cu pronuntarea hotarârii, instanta va dispune, la cererea partii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, platita pentru investirea acesteia, cu exceptia cazurilor in care conflictul solutionat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje si cauze succesorale.
 (2.1) Instanta de judecata nu va dispune restituirea taxei judiciare de timbru platite pentru investirea acesteia, in cazul in care conflictul solutionat este legat de o cauza succesorala pentru care nu s-a eliberat certificatul de mostenitor.
In schimb OUG 80/2013 mentioneaza la art. 45 lit. j:
1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, dupa caz, integral, partial sau proportional, la cererea petitionarului, in urmatoarele situatii:
 j) in alte cauze expres prevazute de lege.

Ramane de vazut daca practica este cea care va stabili echilibrul intre cele doua prevederi sau va fi nevoie de interventia legiuitorului.
Legiuitorul a inteles sa incurajeze medierea si prin reducerea substantiala a taxelor de timbru. Stimulentele financiare creeaza efecte imediate, iar pozitia legiuitorului se incadreaza in trendul european de sustinere a medierii si prin scutirea, reducerea sau restituirea de taxe.

Medierea extrajudiciara
Toate aceste reglementari fac referire doar la cauzele care sunt sau urmeaza sa ajunga pe rolul instantelor. Dar medierea se adreseaza conflictelor de interese si nu conflictelor de drepturi. In mediere exista posibilitatea de a solutiona situatii care nu pot fi deferite justitiei, din diverse motive. 
Este adevarat ca medierea poate ajuta la degrevarea instantelor, nu neaparat prin solutionarea dosarelor existente pe rolul instantelor, ci mai degraba prin solutionarea conflictelor inainte ca acestea sa devina litigii.

vineri, 26 aprilie 2013

10 motive pentru a alege medierea

Medierea dincolo de "economie de stres, timp şi bani", oferă părților direct implicate următoarele beneficii concrete: 

1. Fixarea datei şi a orei la care are loc şedința de mediere este stabilită de părți în funcție de agenda acestora. În instanță, termenele de judecată sunt impuse şi nu țin cont de programul părților. Şedința de mediere poate fi reprogramată în cazul în care părțile solicită acest lucru. O şedință de mediere poate să fie programată la fel de uşor ca orice alt tip de întâlnire (de afaceri sau personală). 

2. Nu există limită de timp pentru şedința de mediere, majoritatea medierilor se finalizează după o singură întâlnire, durata medierii putând să oscileze între câteva zeci de minute şi câteva ore. Medierile se pot solda şi cu înțelegeri parțiale, situație în care este posibilă programarea unei alte şedințe de mediere la o dată ulterioară. 

3. Părțile, de comun acord, pot alege mediatorul la care să apeleze. Această facilitate nu există în fața instanței de judecată. Alegerea mediatorului de către părți măreşte încrederea acestora în obținerea rezultatului dorit. 

4. Un prim pas spre soluționarea conflictului este prezența părților la mediator. Medierea este facultativă, părțile nu pot fi obligate să participe la mediere. Prezenta părților la mediator denotă dorința acestora de a încerca variante alternative de soluționare a neînțelegerilor. 

5. Sala în care are loc şedința de mediere şi sala în care se desfăşoară un proces au puține lucruri în comun: problemele părților nu ajung la cunoştința altor persoane, întrucât medierea este confidențială. În sala de judecată domneşte formalismul, trebuie respectate anumite reguli procedurale stricte, cuvântul se ia într-o anumită ordine. La mediere se pune accent pe voința şi interesul părților. La şedința de mediere este permisă doar prezența părților şi a persoanelor agreate de acestea. 

6. În cadrul unui proces, soluția este impusă părților de către un judecător după  administrarea probatoriului în cauză. Mediatorul nu impune nimic părților, ele având de decis dacă şi în ce condiții este avantajoasă pentru ele o soluție amiabilă. 

7. Medierea este mult mai elegantă decât clasicul proces. Tocmai de aceea este atât de uzitată peste tot în lume. Satisfacțiile părților în cazul ajungerii la o înțelegere sunt cu atât mai mari cu cât se datorează voinței şi implicării lor. 

8. Prin mediere se sting conflicte existente, dar în acelaşi timp se şi preîntâmpină apariția unor alte neînțelegeri. La finalul medierii, părțile îşi strâng mâna şi pleacă cu mai puține probleme decât aveau anterior. Diferența principală față de clasicul proces este ca pe tot parcursul medierii părțile comunică. La finalul unui proces, comunicarea dintre părți dispare fiind înlocuită de o stare conflictuală şi mai accentuată, întrucât spre deosebire de mediere, în instanță există învinşi şi învingători. 

9. Mediatorul nu judecă părțile şi nu dă verdicte. Menirea lui este să faciliteze dialogul dintre părți în urma căruia acestea să genereze opțiuni în vederea soluționării divergențelor existente. 

10. Apelând la mediere părțile nu renunță la justiția clasică. Dacă nu reuşesc să îşi soluționeze prin mediere conflictul, au posibilitatea de a se adresa instanței de judecată, la fel cum o aveau şi înainte de a apela la mediere.

Un exemplu concret ca, sunt destui judecatori care cred in mediere este si acesta de la Bistrita Năsăud si nu oricum, ci afisand cele de mai sus direct pe portalul instantei tribunalulul. FELICITĂRI !

vineri, 19 aprilie 2013

Cum se aplica medierea in litigiile de munca

Dispozitiile legii medierii cat si prevederile specifice din Codul muncii, care instituie interdictia salariatilor de a renunta la drepturile minimale ce le sunt recunoscute prin lege, restrang semnificativ domeniul cauzelor din jurisdictia munci care ar putea fi solutionate prin aceasta procedura alternativa. Avocatii Eftimie&Stoian Legal considera ca sfera litigiilor susceptibile de a putea fi solutionate prin mediere trebuie sa fie delimitata prin analizarea specificului fiecarui tip de litigiu de munca, prin verificarea incidentei dispozitiilor art. 38 Codul muncii.

Prin Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, astfel cum aceasta a fost modificata prin O.U.G. nr. 90/2012, s-a instituit o procedura prealabila sesizarii instantelor judecatoresti, procedura constand in obligatia partilor de a participa la sedinta de informare privind avantajele medierii, in vederea solutionarii pe aceasta cale a diferendului dintre acestea.

1. Litigii de munca pentru care nu este obligatorie participarea la sedinta privind avantajele medierii conform legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator
In ce priveste domeniul litigiilor de munca, acesta intra partial sub incidenta procedurii mentionate anterior, in acest sens fiind prevederile art. 601 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 192/ 2006, potrivit carora "in litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in urmatoarele materii: … e) in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca”.

Interpretand acest text de lege raportat la normele de dreptul muncii, sunt exceptate de la procedura prealabila de informare cu privire la avantajele medierii urmatoarele categorii de litigii de munca:

Actiuni privind contracte colective de munca.O prima observatie ce se impune este aceea ca sunt avute in vedere doar litigiile ce izvorasc din raporturile individuale de munca, fiind excluse cele ce a ca obiect contractele colective de munca, cum ar fi, spre exemplu, actiuni privind nulitatea unor clauze ale acestor contracte.

Litigiile derivate din conflictele colective de munca.De asemenea, textul nu vizeaza nici litigiile derivate din conflictele colective de munca, cum este, spre exemplu, actiunea in nulitatea grevei, care este, de asemenea, de competenta instantelor judecatoresti potrivit art. 198-200 din Legea nr. 62/2011.

Actiuni in contestatea reprezentativitatii. O alta categorii de actiuni din materia dreptului muncii ce sunt exceptate de la aceasta procedura sunt cele legate de contestarea reprezentativitatii organizatiilor sindicale sau patronale, in conditiile art. 222 din Legea nr. 62/2011.

Nu avem in vedere si actiunile privind dobandirea reprezentativitatii, dat fiind faptul ca acestea se deruleaza in procedura necontencioasa, fapt ce exclude ab initio medierea, specificul procedurii necontencioase fiind absenta unor parti cu interese contrare sau a stabilirii de drepturi potrivnice.

2. Litigii de munca pentru care nu este obligatorie participarea la sedinta privind avantajele medierii prin aplicarea dispozitiilor art. 38 Codul muncii
 O a doua limitare a sferei litigiilor de munca in care se aplica medierea este generata de prevederile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, potrivit carora "dispozitiile prezentei legi se aplica si in medierea conflictelor de drepturi de care partile pot dispune din cadrul conflictelor de munca.”

La o prima analiza, se poate trage concluzia ca prin acest text se limiteaza domeniul de aplicare al art. 601 alin. (1) lit. e), in sensul ca obligativitatea participarii la sedinta de informare privind medierea nu exista in cazul litigiilor de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca in cazul in care partile nu pot dispune de respectivele drepturi deduse judecatii.
Acest text urmeaza a fi corelat cu dispozitiile art. 38 Codul muncii republicat, potrivit caruia "salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege; orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Art. 38 C. muncii reprezinta un text care a generat numeroase controverse atat in doctrina, cat si in practica judiciara, in baza acestuia dezvoltandu-se asa-numita teorie a drepturilor castigate 1. S-au evidentiat doua orientari:
intr-o prima opinie s-a aratat ca prin drepturi recunoscute salariatului trebuie sa se inteleaga nu numai cele prevazute prin lege, in sens de act normativ, ci si cele negociate prin contractele colective de munca, cu motivarea ca un astfel de contract reprezinta "legea partilor”, astfel ca intra sub incidenta prevederilor art. 382 Codul Muncii; intr-o a doua opinie s-a aratat ca aceasta dispozitie are in vedere protejarea drepturilor legale ale unui salariat, fiind greu de acceptat ca o astfel de protectie sa dobandeasca si drepturile pe care salariatii si le-au dobandit prin negociere, fie in  cadrul unui contract colectiv de munca, fie in cadrul celui individual.

Din punctul nostru de vedere, apreciem cea de-a doua opinie ca fiind intemeiata, un important argument suplimentar in acest sens fiind cel de interpretare a textului, aplicand regula instituita in art. 10 din noul Cod civil potrivit caruia se interzice analogia in interpretarea normei civile in ipoteza normelor care deroga de la o dispozitie generala sau care restrang exercitiul unor drepturi civile; or, art. 38 C. munci reprezinta o importanta derogare de la principiul libertatii de vointa.

In concluzie, in cazul in care obiectul litigiului consta in drepturi cu caracter minimal garantate de lege, legea nu permite solutionarea acestuia pe calea medierii. Consideram fireasca aceasta interpretare, in conditiile in care orice tranzactie a partilor in acest sens ar fi lovita de nulitate; or, rezultatul medierii nu poate fi, in cel mai bun caz, decat o tranzactie a partilor.
Spre exemplu, sunt astfel de litigii cele prin care salariatul urmareste obligarea angajatorului la: asigurarea salariului minim pe economie, la acordarea numarului minim de zile de concediu de odihna prevazut in art. 145 Codul muncii etc.
In sensul celor de mai sus sunt si prevederile art. 61 din Legea nr. 192/2006, potrivit carora "in cazul in care conflictul a fost dedus judecatii, solutionarea acestuia prin mediere poate avea loc din initiativa partilor sau la propunerea oricareia dintre acestea ori la recomandarea instantei, cu privire la drepturi asupra carora partile pot dispune potrivit legii.”

 Marius EFTIMIE, Partener Eftimie&Stoian Legal
 Sursa-  www.es-legal.ro

miercuri, 17 aprilie 2013

Impactul psihologic al unui proces de dreptul muncii asupra unui salariat


'' Nu de mult Costel Gîlcă ne spunea despre teoria lui cu privire la piederea liniștirii sufletești, a echilibrului de zi cu zi, a rutinei normale a vieții de către o persoană care intră prima dată în contact cu un proces, mai ales atunci cand se întâmplă să nu fie vinovat în cauza respectivă.

Exact acest lucru s-a întâmplat și de această dată cu un client dat în judecată de angajator anul trecut prin toamna pentru o acțiunea în răspundere patrimonială.
La primele termene de judecată s-a prezentat și clientul care era foarte agitat, suna pentru orice nelămurire (mai mult pentru linișterea sufletească ) în ficare săptămână, nu știam cum să îl linistitesc, clientul ce să mai facă să se termine această situație, având în vedere și cuantumul destul de mare pe care angajatorul îl solicita, însă la un moment dat a intervenit o liniște și clientul a încetat să mai sune. Mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva.

La scurt timp m-a sunat cineva din familia domniei sale și mi-a spus că acesta a făcut o depresie puternică și este în spital sub atenția doctorilor.
Până la finalizarea procesului am păstrat legătura pentru dosar doar cu ruda  acestuia.
După două săptămâni de amânat pronunțarea cu emoții mari și pentru mine în fiecare zi căutând pe portal instanțelor de judecată soluția, în cele din urmă s-a afișat soluția care a fost favorabilă pentru noi în sensul ca a fost respinsă acțiunea angajatorului.

Și deși a fost o bucurie pentru mine gândindu-mă că o sa fie și acesta bucuros și cel mai important va fi liniștit, reacția acestuia când i-am dat vestea nu a fost una de bucurie din păcăte, pentru că a venit mult prea târziu și a fost mult prea afectat de acest litigiu.

Așadar, teoria conform căreia pentru un salariat un proces constituie o schimbare totală în viața acestuia este demonstrată.
Și cred că pentru toți dintre noi ar fi la fel, dacă nu am avea contact zi de zi cu domeniul juridic, cu zeci de dosare și procese.''

Av. Anca Burghelea
http://www.costelgilca.ro/stiri/document/4838/impactul-psihologic-al-unui-proces-de-dreptul-muncii-asupra-unui-salariat.html

miercuri, 3 aprilie 2013

Cum poate un cuplu ce divorţează să se bucure de avantajele custodiei comune


Mediatorii unui divorţ le oferă părinţilor posibilitatea de purta discuţii și de a negocia aspecte mai importante sau mai puţin importante, legate de creșterea copilului. Mediatorii sunt special antrenaţi să ajute cuplurile să înveţe să comunice într-un mod cât mai civilizat pentru a face custodia comună să funcţioneze.

Partenerii preferă discuţiile faţă în faţă și păstrarea controlului asupra acestor decizii importante, mai degrabă decât să-și încredinţeze soarta în mâinile a doi avocaţi sau a unui judecător.

Sistemul nostru actual le pune pe cele două părţi faţa în faţă, ca să se lupte între ele. Acest lucru poate avea costuri atât financiare, cât și emoţionale. Din clipa în care se pornesc acuzaţiile și cererile, devine extrem de dificil  pentru parteneri să ajungă la un plan care privind creșterea copilului, care să le convină amândurora. Nu e o coincidenţă faptul că divorţurile în care există mediatori se termină cu adoptarea custodiei comune mai frecvent decât în cazul divorţurilor obișnuite.

Un mediator cu experienţă poate să-i ajute pe părinţi să poarte discuţii despre interesul copilului, și să se decidă dacă custodia comună este o hotărâre înţeleaptă sau un plan problematic pentru familiile lor.

Continuare pe - http://blog.arpcc.ro/2013/03/custodia-comuna-o-solutie-inteligenta_27.html

joi, 28 martie 2013

Custodia comună: o soluţie inteligentă sau un plan problematic ?


În ultimii ani, custodia fizică și custodia comună legală au căpătat o popularitate deosebită, ca metode de îngrijire a copilului după divorţ. În vreme ce instanţa are ultimul cuvânt în privinţa deciziilor asupra custodiei, negocierea aranjamentului custodial este realizată fie cu ajutorul mediatorului sau al unui avocat specializat. 
Custodia comună fizică se referă la dreptul părinţilor de a locui împreună cu copiii. Custodia fizică împărţită, poate lua multe forme, de la petrecerea vacantelor de vară la tată iar restul anului la mamă, la pendularea între casele părinţilor. Copiii au două locuinţe principale chiar dacă timpul petrecut în fiecare dintre ele, diferă.
Custodia legală comună, în afara sensului dezbătut în acest articol, se referă la împărţirea responsabilităţii, indiferent de locul în care stau copiii, în privinţa luării deciziilor în legătură cu bunăstarea copilului, acestea incluzând școlarizarea, starea de sănătate și educaţia religioasă. În mod frecvent, părinţii divorţaţi împart custodia legală, fără a o împărţi și pe cea fizică.
Când mediatorii specializaţi în divorţ lucrează cu cuplurile, încearcă să faciliteze ajungerea la un acord între părinţi, evitând folosirea termenului de custodie pe cât posibil, pentru a nu aprinde spiritele. În acest articol, cu toate acestea, termenul de custodie va fi folosit pentru a da o imagine clară a lucrurilor.

De ce custodia comună a câștigat popularitate?
Un motiv probabil este că bărbaţii și femeile au realizat faptul ......................................

Sursa - http://blog.arpcc.ro/2013/03/custodia-comuna-o-solutie-inteligenta_27.html

miercuri, 27 martie 2013

Care sunt avantajele custodiei comune


1.Accesul la două locuinţe, le permite copiilor să menţină relaţii puternice cu ambii părinţi.

Cercetările arată că jumătate din copiii aflaţi în custodie comună își văd părinţii săptămânal, în timp ce doar 1 din 10 copii aflaţi în custodia unuia din părinţi își vede părintele necustodian la fel de des. Când ambii părinţi sunt disponibili, copiii se bucură de darurile unice reprezentate de îndrumarea, disciplina și dragostea fiecărui părinte. Un avantaj suplimentar îl joacă rolul de model pe care tatăl poate să-l alimenteze iar mama să-l îngrijească.

2. Copiii sunt în avantaj când părinţii cooperează și nu există altercaţii legale.

Când părinţii sunt mulţumiţi de aranjamentul privitor la custodie, există o probabilitate mai mare ca ei să coopereze în celelalte privinţe. Copiii vor fi mai puţin înclinaţi spre manipulare și vor învăţa că neînţelegerile pot fi rezolvate pe cale amiabilă. Studiile arată că cuplurile ce aleg să meargă pe calea necontencioasă a medierii pentru rezolvarea divorţului ajung la un consens care să implice custodia comună mult mai frecvent decât cei ce intră pe calea contencioasă  În cartea numită Casa Mamei, Casa Tatălui, Isolina Riccci scrie: “atunci când copiii sunt liberi să-și iubească ambii părinţi fără a avea sentimentul că-l trădează pe unul din ei, când au acces la ei fără a le fi teamă de a-l pierde pe vreunul din ei, reușesc să-și croiască drum către maturitate, așa cum e prevăzut.”Barbara Hauser, o lucrătoare socială, cu 20 de ani de experienţă în evaluarea părinţilor aflaţi în litigii, scria: “Părinţii nu au idee cât de tare își rănesc copiii când își pun copilul să-l critice pe celălalt părinte.”

3. Copiii în custodie comună petrec un timp normal cu ambii părinţi.

Când mamele deţin custodia, de obicei aşa-numiţii taţi de duminică își copleșesc copii cu activităţi și daruri prin care încearcă să se revanșeze pentru timpul în care nu au fost cu ei. Acest fapt generează resentimente din partea mamelor ce simt că au rămas cu sarcinile mai puţin plăcute de a impune limite și a da pedepse. Mai mult, mamele cu mai puţini bani, se vor simţi frustrate atunci când nu-și vor permite să fie la fel de generoase.

4.Custodia comună descrește sentimentul de respingere și pierdere pe care copilul îl simte adesea atunci când unul din părinţi se mută............................


sursa - http://blog.arpcc.ro/2013/03/care-sunt-avantajele-custodiei-comune.html

luni, 18 martie 2013

Suspendarea pensiei pe perioada vacantei

Tratarea situaţiilor în care copilul petrece perioade semnificative de timp în îngrijirea părintelui necustodian

Pentru implementarea acestei obligaţii se recomandă ca lună de lună sumele pe care părintele necustodian le plăteşte părintelui custodian în contul obligaţiei de plată a pensiei alimentare să se facă apelând la regula de trei simplă şi înmulţind cuantumul nominal al pensiei de întreţinere datorate cu numărul de zile în care minorul nu a fost în grija părintelui necustodian şi împărţind la numărul de zile din acea lună calendaristică. 

Suportul legal este dat de noua jurisprudenţă îm materie:........... pentru mai multe accesați ARPCC și http://blog.arpcc.ro/2013/03/suspendarea-pensiei-pe-perioada-vacantei.html




marți, 5 martie 2013

Implicatiile custodiei comune asupra programelor de legaturi personale

Intrarea în vigoare a noului cod civil în octombrie 2011 reprezintă, sau ar trebui să reprezinte, un punct de cotitură cu privire la programele de legături personale ale minorului cu părintele cu care acesta nu locuieste în mod statornic (asa-numitul părinte nerezident). Dacă practica jurisprudențială din România anterioară anului 2012 prevedea programe de legături personale cel mult simbolice între copil şi părinte, părinţii nerezidenţi exprimându-se deseori că “instanțele i-au divorțat de copii” este cazul ca aceste programe de legături personale să cunoască o lărgire în cazul părinților care se separă sau divorțează în condițiile noului cod civil ori chiar și a părinților divorțați anterior dar care depun cereri de reinstaurare a autorității părintești comune asupra copiilor lor.


Noua lege civilă arată faptul că autoritatea părintească implică nu doar drepturi ci si nenumărate obligații în sarcina părintelui nerezident: acesta este responsabil în mod solidar cu părintele rezident de faptele copilului (de exemplu în cazul în care copilul intră în conflict cu legea) este responsabil de a îngriji copilul, de a face lecții cu acesta, de a se implica în activitățile școlare și extrascolare ale copilului. Părintele este obligat să îsi dea acordul cu privire la intervențiile medicale nemaiputând fi posibil ca doar părintele rezident să se ocupe de aceste lucruri. Nu în ultimul rând părintele poate cere si instanța este obligată de prevederile actuale ale codului civil să acorde acestui părinte posibilitatea să se achite de obligația de întreținere a minorului cumpărând acestuia bunurile și serviciile necesare traiului, educației și îngrijirii. Acest lucru nu se poate realiza în situaţia în care acest părinte ar interacţiona cu copilul doar odată la 14 zile. Este imposibil deci ca toate aceste obligații enumerate mai sus, să poată fi realizate prin menținerea vechilor prevederi legale care implicau un contact părinte-copil limitat la un weekend din două.

Instanţele române ar trebui deci să acorde programe de legături personale nelimitate în cazul în care părinții dovedesc că se înțeleg, să accepte tranzacția sau planul parental încheiat de părinți sau, în cazul în care părinţii au anumite disensiuni, să ofere un program de legături personale larg şi rezonabil părintelui nerezident. Un astfel de program de legături ar trebui să implice:

  • interacțiunea părinte copil cel puțin 2 zile pe săptămână și cel puțin 4 ore în fiecare dintre aceste 2 zile.
  • posibilitatea ca minorul să fie preluat direct de la școală la încheierea programului de învățământ, pentru a se evita timpii morți și a se stimula dialogul părintelui nerezident cu profesorii, învățătorii și educatorii
  • posibilitatea ca minorul să fie găzduit până la 12 nopți pe fiecare lună la reședința părintelui nerezident, cu obligația/posibilitatea ca părintele nerezident să se implice în pregătirea temelor și ducerea copilului la școală

continuare la http://blog.arpcc.ro/2013/03/implicatiile-custodiei-comune-asupra.html

miercuri, 27 februarie 2013

Medierea conflictelor de familie. Planul parental si efectele pozitive extraordinare pentru copil

Medierea conflictelor familiale privitoare la divort (si aspectele conexe) are un specific aparte. Daca in alte categorii de conflicte partile sunt cele afectate in mod direct, in conflictele familiale si copilul este afectat atat in mod direct, pe termen scurt, cat si in mod indirect pe termen mediu si lung. 

Medierea conflictelor familiale isi propune diminuarea efectelor negative ale divortului in ceea ce priveste copilul si relatiile acestuia cu ambii parinti. 

Un Acord de Mediere in aceste cazuri este o solutie multumitoare pentru parti, dar mai ales foarte avantajoasa pentru dezvoltarea si cresterea normala a copilului. Intelegerea parintilor, privind divortul si aspectele conexe, in principal planul parental privitor la cresterea si educarea comuna a copilului, convenita in cadrul unui proces de mediere este un factor subiectiv extraordinar de benefic pentru viitorul copilului sau copiilor lor. Suferinta copilului nu poate fi echivalata valoric, iar dezvoltarea si aspiratiile lui trebuie sa primeze in fata parintilor, care deseori, uita de acel suflet complet nevinovat in acea situatie.

In Medierea acestor conflicte, mediatorul conduce partile spre deschiderea viitorului copilului, spre o relationare reciproca a parintilor pentru dezvoltarea si sustinerea acestuia.Pasii spre o comunicare eficienta, o colaborare si o cooperare vizavi de interesele si viitorul copilului sunt strict urmati in procesul de mediere........

articolul integral la http://www.blog.mediatoru.ro/medierea-conflictelor-de-familie-planul-parental-si-efectele-pozitive-extraordinare-pentru-copil/

Sursa 
advertisement

vineri, 25 ianuarie 2013

Medierea in litigiile de muncă


Cu scopul degrevării activității instanțelor de judecată și a eficientizării la maxim a actului de justiție, Legea Medierii a fost modificată prin Legea nr. 115/2012 în sensul introducerii obligativității procedurii prealabile a informării cu privire la avantajele medierii la o serie de litigii care au fost considerate nu de o importanță mai mică față de alte potențiale litigii, ci pentru care s-a considerat a fi mai oportună soluționarea conflictului prin buna înțelegere a părților decât prin deducerea acestuia instanțelor de judecată spre soluționare.

Printre litigiile pentru care s-a instituit obligativitatea îndeplinirii unei astfel de proceduri prealabile se regăsesc litigiile de muncă. Astfel, conform art. 60 ind. 1 alin. 1 lit. e din Legea Medierii modificată, în litigiile ce pot face obiect al medierii, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada instanței de judecată că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii: în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă.

Așadar, odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, în litigiile individuale de muncă privind încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă născute între salariați și angajatori, va fi obligatorie parcurgerea unei etape prealabile introducerii cererii de chemare în judecată, anume informarea cu privire la avantajele medierii.
Înainte de a analiza în ce constă în concret această ședință de informare și ce presupune ea, este necesar să stabilim care este definiția medierii și care sunt diferențele între procedura medierii în sine și procedura prealabilă a informării cu privire la avantajele medierii.

Medierea per se diferă esențialmente de procedura prealabilă instituită prin Noul cod de procedură civilă în cazul litigiilor de muncă, sub aspectul scopului, al costurilor procedurii, precum și al procedurii în sine.
În primul rând, în cazul litigiilor de muncă, prin mediere se încearcă soluționarea conflictului dintre angajator și salariat (respectiv vice versa) pe cale amiabilă, pe când prin intermediul ședinței de informare prealabilă se urmărește conștientizarea de către viitoarele părți ale procedurii contencioase de existența unei alternative potențial mai puțin costisitoare și mai de scurtă durată decât deducerea conflictului spre soluționare instanțelor de judecată.
În al doilea rând, spre deosebire de procedura de mediere în sine, ședința de informare prealabilă se întreprinde de către mediator, fără a putea fi perceput niciun fel de onorariu, acest aspect fiind interzis expres de lege.
În al treilea rând, menționez că medierea, ca modalitate alternativă de soluționare a conflictelor, se diferențiază de procedura prealabilă de informare privind avantajele medierii prin însăși procedura în sine. Astfel, procedura de mediere reprezintă o procedură complexă care începe odată cu semnarea contractului de mediere și care implică participarea obligatorie a tuturor părților aflate în conflict, având drept scop final ca părțile să ajungă la o înțelegere cu privire la conflictul existent între ele, înțelegere materializată prin acordul de mediere.

În ceea ce privește procedura prealabilă referitoare la informarea privind avantajele medierii, obligatorie în cazul litigiilor de muncă izvorâte din încheierea, executarea, respectiv încetarea contractului individual de muncă, aceasta se desfășoară după cum urmează:
În cazul în care între angajator și salariatul său s-a născut un conflict legat de încheierea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, partea care dorește să deducă acest conflict instanței de judecată, are obligația ca anterior introducerii cererii de chemare în judecată, să se adreseze unui mediator autorizat conform Legii Medierii în vederea informării prealabile cu privire la avantajele medierii.

Partea interesată are în acest caz două opțiuni. Prima ar fi ca aceasta să întreprindă demersurile necesare în vederea participării împreună cu partea adversă la ședința de informare obligatorie, pentru ca mediatorul să realizeze informarea cu ambele părți prezente. A doua opțiune constă în încheierea unui contract de premediere între partea interesată și mediator. În baza acestui contract și a unei cereri scrise din partea solicitantului mediatorul va adresa celeilalte părți o invitație cu confirmare de primire în vederea participării la ședința de informare obligatorie și gratuită (Ghidul pentru organizarea ședinței de informare privind medierea elaborat de consiliul de mediere).

În cazul imposibilității de prezentare a vreuneia dintre părțile convocate la ședința de informare prealabilă, mediatorul va stabili cu acordul tuturor părților implicate o nouă dată și oră pentru a se realiza informarea.

Totodată, în situația în care una dintre părți refuză în scris participarea la ședința de informare, nu răspunde invitației ori nu se prezintă la data fixată pentru ședința de informare, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței.

Dacă toate părțile implicate în conflict se prezintă în fața mediatorului în vederea participării la procedura prealabilă obligatorie, acesta din urmă va efectua informarea lor (individual sau concomitent) cu privire la mediere. Ședința de informare prealabilă constă în prezentarea pe scurt de către mediator a definiției și scopului medierii, rolul mediatorului, principiile și procedura în mediere, precum și avantajele acestei proceduri.

În cazul concret al litigiilor individuale de muncă, avantajele alegerii medierii ca modalitate de soluționare a conflictului constau, printre altele, în: (a) durata mult mai scurtă a procedurii medierii, față de durata unei acțiuni în instanță, (b) costurile implicate de ședința/ședințele de mediere sunt potențial mai reduse decât cele pe care le implică o acțiune în justiție, (c) controlul asupra rezultatului final aparține în totalitate părților etc.. De asemenea, un aspect deloc neglijabil al procedurii medierii este bineînțeles confidențialitate.

Ulterior participării la ședința de informare prealabilă părțile au următoarele opțiuni: (a) să accepte medierea ca pe o modalitate alternativă de soluționare a conflictului sau (b) să refuze participarea la procedura de mediere.
În situația în care părțile, de comun acord, hotărăsc să se adreseze mediatorului în vederea soluționării conflictului dintre ele, ulterior semnării unui contract, se declanșează procedura de mediere în sine. Procedura de medierea ia sfârșit prin una din următoarele modalități: (a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului; (b) prin constatarea de către mediator a eşuării medierii; (c) prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi.

Înțelegerea părților prin care acestea sting conflictul existent între ele se materializează într-un acord de mediere, care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. În acest caz părțile au posibilitatea, în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 2 din Legea Medierii, astfel cum a fost modificat de OUG 90/2012, de a se înfățișa în fața instanței competente, pentru ca aceasta, în cameră de consiliu, să pronunțe o hotărâre prin care să ia act de înțelegerea lor, o hotărâre de expedient.
Competența de a pronunța o hotărâre care să consfințească înțelegerea părților materializată prin acordul de mediere, aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere, spre deosebire de situația în care litigiul de muncă ar fi fost dedus instanței de judecată, unde competența de soluționare aparține întotdeauna tribunalului.
Dacă dimpotrivă, participarea la procedura de informare prealabilă privind avantajele medierii nu își produce efectele scontate, iar părțile refuză soluționarea conflictului prin mediere, mediatorul va elibera acestora un certificat de participare, care va face dovada în fața instanței de judecată privind îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii.

Un alt element de noutate adus de  OUG 90/2012 constă în aceea că a fost introdus art. 2 alin. 1 ind. 2 care stabilește că în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de participare la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, instanța va respinge cererea ca inadmisibilă. Așadar, nu numai că în cazul litigiilor de muncă a fost introdusă obligativitatea pentru reclamant (angajat sau angajator) de a parcurge o procedură prealabilă, ba mai mult decât atât, sancțiunea neîndeplinirii unei asemenea proceduri prealabile constă în inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.

Cu privire la utilitatea unei astfel de proceduri prealabile care odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă va deveni obligatorie în raport de litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și respectiv încetarea contractului individual de muncă la acest moment ar fi prematur să ne pronunțăm.

La nivel teoretic balanța înclină în favoarea unei astfel de proceduri, care ar conduce la conștientizarea de către justițiabili a unei modalități alternative de soluționare a conflictelor, cu impact direct asupra degrevării activității instanțelor de judecată și implicit asupra calității actului de justiție.

Avocat Andreea MICLĂUŞ
http://www.juridice.ro/240552/medierea-in-litigiile-de-munca.html

miercuri, 23 ianuarie 2013

Servicii profesioniste de mediere

Centrul de Mediere, Servicii Juridice şi Arbitraj este pregătit să răspundă noilor provocări cu privire la informarea obligatorie privind procedura medierii. 

Împreună cu colaboratorii noștri mediatori, specializaţi în diferite domenii, vă stăm la dispoziție pentru ședința de informare personalizată şi calificată, privind medierea.

Centrul de Mediere, Servicii Juridice şi Arbitraj oferă tuturor clienților săi posibilitatea de a se informa GRATUIT, despre procedura medierii, ca alternativă viabilă la instanţa de judecată tradiţională.

Înainte de a recurge efectiv la mediere, consilierii noştri vă vor oferi informațiile necesare pentru a proceda în cunoștință de cauză.

Apelând la serviciile noastre, puteţi dobândi informații pertinente şi necesare strict problematicii dumneavoastră, în condițiile legii.

Suntem convinși că având o informare prealabilă corectă este un prim pas necesar în luarea deciziei potrivite.