Noţiunea de autoritate părintească exercitată în comun

Notiunea de „autoritate parinteasca” este noua in dreptul romanesc, fiind inspirata din dreptul francez si cel al provinciei Quebec, desi exista si in alte sisteme de drept, printre care cele belgian, elvetian, german etc.

Autoritatea părintească este, potrivit legii (art. 483 NCC.): „ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului”.1

Referitor la aceasta notiune, s-a aratat ca exercitiul comun al autoritatii parintesti atunci cand parintii sunt casatoriti presupune exercitarea tuturor drepturilor si obligatiilor parintesti impreuna si in mod egal de catre ambii parinti, in fiecare zi. Astfel, daca parintii convietuiesc, ei vor exercita impreuna si de comun acord toate drepturile si indatoririle parintesti, intre acestia fiind aplicabila si prezumtia mandatului tacit reciproc, prevazuta de art. 503 alin. (2) NCC.

Daca insa acestia nu convietuiesc, exercitarea in comun a autoritatii parintesti se concretizeaza in consultarea acestora in luarea deciziilor importante cu privire la cresterea si educarea copiilor, actele curente privind cresterea si educarea acestora fiind indeplinite de parintele la care copiii locuiesc. Aceasta deoarece atunci cand parintii sunt despartiti, fie ca sunt divortati, fie ca sunt parinti naturali care nu convietuiesc, exercitiul autoritatii parintesti este prevazut de lege ca apartinand ambilor parinti in comun, insa modalitatea concreta de exercitare difera fata de ipoteza exercitarii autoritatii in comun intrucat, in concret, copilul va locui cu unul din parinti iar acestia nu pot fi impreuna alaturi de copil pentru a se putea ocupa de cresterea si educarea lui zilnica si pentru a coordona actele sale curente.

In toate sistemele de drept care cunosc notiunea de „autoritate parinteasca” (Franta, Belgia, Germania, Quebec, Elvetia), exercitiul autoritatii parintesti dupa divort consta in consultarea parintilor la luarea deciziilor importante pentru copil. In cauzele de divort este important sa li se explice parintilor ca atunci cand judecatorul va pronunta exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti in comun, acestia nu trebuie sa inteleaga ca vor trebui sa se ocupe amandoi zi de zi de copil; ceea ce excede actelor curente de zi cu zi intra in continutul notiunii de „autoritate parinteasca exercitata in comun” (de exemplu, alegerea scolii la care copilul va studia, a medicului de familie, a cursurilor extrascolare) si aceste decizii care vor organiza viata copilului apartin ambilor parinti, indiferent de parintele la care copilul va locui. Cu privire la actele curente va decide parintele la care copilul locuieste.

Explicarea acestei notiuni de catre judecator partilor este cu atat mai importanta cu cat, in practica, de foarte multe ori unul dintre parinti solicita acordarea exercitiului autoritatii parintesti exclusive, avand impresia ca daca instanta ar pronunta exercitarea in comun a autoritatii parintesti, ambii parinti ar trebui sa se afle zi de zi alaturi de copil si sa se ocupe de educatia acestuia.

Raportul dintre notiunea de „autoritate parinteasca” si aceea de „exercitiu al autoritatii parintesti” poate fi comparat cu cel dintre capacitatea de folosinta in materia drepturilor si obligatiilor parintesti si cea de exercitiu a acestor drepturi.

Confuzia dintre cele doua notiuni isi are sorgintea in modul in care a fost preluata aceasta institutie din Codul civil Quebec, care reglementeaza, pe langa notiunea de „autoritate parinteasca si exercitare a acesteia in comun” (in sensul dat de Codul civil, cu mentiunea ca reglementarea straina vizeaza doar drepturile referitoare la persoana copilului, nu si la bunuri), notiunile de „custody”, respectiv „la garde”. Acestea din urma se refera la modul in care copilul este crescut zi de zi de parinti, sens in care se reglementeaza custodia exclusiva, dreptul de vizitare, cu limite specifice, custodia partajata, cu consecinte, de exemplu, cat priveste calculul pensiei de intretinere (in functie de timpul petrecut de copil la fiecare dintre parinti si veniturile fiecarui parinte). Parintele caruia ii este incredintat copilul este obligat sa consulte in permanenta celalalt parinte cu privire la elementele fundamentale care privesc viata copilului.

Dispozitii legale relevante din Codul civil:

Art. 396. Raporturile dintre parintii divortati si copiii lor minori

(1) Instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de invoiala parintilor, pe care ii asculta.

(2) Dispozitiile art. 264 sunt aplicabile.

Art. 397. Exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti

Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.

Aceste solutii si interpretari au fost enuntate la sediul Institutului National al Magistraturii, unde a avut loc anul acesta conferinta Dispozitii ale Noului Cod Civil in materia Dreptului familiei – unificarea practicii, moderata de doamna judecator dr. Cristiana Craciunescu, formator INM.

http://mediereagalati.wordpress.com